Care a fost cea mai mare grijă a noastră de sărbători? Să nu ne pice greu mâncarea la stomac, să nu fie prea frig, să nu fie pârtiile proaste şi drumurile aglomerate, aşa-i?

Cea mai mare grijă a unei mame al cărei băiat era internat în secţia de oncopediatrie a Spitalului Marie Curie era numărul scăzut de leucocite al acestuia. N-a lăsat pe nimeni să intre în camera fiului ei, nici măcar pe Moş Crăciun care a venit plin de cadouri strânse de cei de la Paşi pentru Viaţă, prin fundaţia Beneva. A mulţumit sperând înţelegere şi s-a întors lângă băiatul ei bolnav de cancer.

Altă mamă avea grijă ca fetiţa ei de 5 ani să treacă fără dureri de perfuzia prânzului. Asta s-a întâmplat chiar în momentul în care noi eram în salon. Nu mi-a venit să cred câtă bucurie se vedea în ochii ei pentru că fetiţei îi trecuse durerea.

Eu la 11 ani băteam mingea cât era ziua de lungă. La 11 ani Vlad încerca să nu se miște ca să nu-și provoace dureri și număra minutele până la momentele când urma să vină asistenta cu calmante. Am încercat să-i distrag atenția și i-am spus câteva vorbe despre Maitreyi-ul lui Eliade pe care abia-l primise de la Moșul. Mă simțeam la fel de neputincios ca-n momentele când bunica mea era internată.

Parcă starea drumurilor nu mai e la fel de importantă, nu?

Pe 22 decembrie Eugen Cristea le-a cântat copiilor internaţi la Marie Curie câteva melodii cu şi despre pisici. Cristina Rus i-a făcut pe toţi cei prezenţi în amfiteatrul spitalului să cânte colinde alături de ea, iar trei tineri actori s-au deghizat în clovni şi au stârnit râsete timp de 30 de minute. Apoi s-au împărţit peste 200 de cadouri copiilor bolnavi, iar voluntarii au urcat până la etajul 5 al spitalului să-şi termine misiunea în saloanele copiilor care nu au putut părăsi paturile pentru a veni să vadă spectacolul.

Îi mulţumesc lui Iulian Vacarean, un om cum rar mi-a fost dat să întâlnesc, pentru că mi-a dat ocazia să fac Paşi către Viaţă alături de el şi voluntarii Beneva. Mi-a plăcut să văd că cei de la oncopediatrie sunt bine îngrijiţi, în condiţii cu mult peste media spitalelor din România, iar acest lucru se datorează în foarte mare măsură unor oameni cu suflet mare.

Foto – Stelian Pavalache