mă întreb ce i-ai spune prietenei tale
cea la care-ți lași câinele când pleci de acasă
despre mine dacă te-ar întreba cine-s
și despre cât de mult îți pasă

aș fi un tip sau tipul ăla?
aș fi un personaj de-apare între scene sau întregul teatru?
ți-ai aprinde o țigară mai întâi?
s-ar duce soarele cumplit de ora patru?

poate c-ai vorbi ajutată de gesturi anti-ngrijorare
cât să nu se ambaleze așa zâmbind pe sub mustăți
dat din mâini, umeri și cap, bătut ritmic de picioare
te cunoaște de mult timp și te-a ascultat și-n alte dăți

s-ar prinde de ce spui între cuvinte?
de ce lași să se-nțeleagă când nu vorbești?
te-ar trage de limbă curioasă
sau te-ar lăsa să povestești?

te-ar aproba entuziasmată
sau s-ar încrunta cu grimase și fața strânsă?
s-ar aștepta s-o suni în serile de după noi
vorbind sacadat și plânsă?

cât de lung ți-ar fi oftatul, afurisita mea
cu ce-ai începe la început?
ai o povesti o dramă? o comedie?
sau filmul nostru este mut?

poate despre clipa aceea pe care nu ți-o amintești
vezi-Doamne, așa pretinzi, doar ca să m-amăgești

despre sărutul cel ce nu s-a întâmplat
despre noaptea-n care am dormit împreună și totuși separat?

despre privirile în care ochii ni se întâlnesc din depărtare?
strângerile de mână pe sub masă trec neobservate oare?

despre orele la telefon în care sună ocupat
despre mesajele neprimite, convins fiind că ți le-am dat?

despre fotografiile pe care ți le faci nevinovată
iar telefonul, fără voia ta, le încarcă, mi le-arată?

dar despre zilele lungi și oboseală
când epuizată adormi cu capul la mine-n poală?

sunt tare curios ce-i spui și intrigat de cum explici
nimicul ăsta pe care eu îl blestem cu sfinți
te rog, vorbește-i clar și răspicat
eu unul aș vrea să știu cum mă prezinți!