[O]k, urmează un meci de fotbal fuuuarte important. Așa important că până și Ștefan cel Mare o să se uite, de pe norișorul lui pe care l-a plătit de-a lungul vieții cu 47 de biserici în leasing.

TVR transmite, probabil cu ocazia asta revine și Aurel Țicleanu din formol, ce sărbătoare mare ne așteaptă.

Și Insulele Feroe ne așteaptă, toți cei 49.267 de locuitori fac cruci peste cruci de frica lui Chipciu, cumva Father Chicken Iordănescu este comparat cu Harald al Norvegiei (un tiran om rău), iar cei doi preoți ai insulei din stânga sus (cum te uiți pe hartă) au fost scutiți de slujba de duminica asta, tocmai pentru că unul e fundaș dreapta și celălalt e maseur în echipa națională de fotbal a statului, singura adunare de 11 bărbați feroezi sănătoși cu vârste cuprinse între 21 și 38 de ani.

Acum, meciul trebuie pregătit extraordinar de bine, de el depinde calificarea la Campionatul European de Fotbal. Nu putem lipsi. Nu se face așa ceva, avem și noi obrazul nostru. Vreți să ne vorbească ungurii pe la colțuri? No. Exclus. Trebuie să ne calificăm.

”Cum?”, mă întrebați? Cum vă răspund.

Mai știu și eu una-alta, chestii auzite pe diferite terenuri și miuțe, din ce-am mai văzut, din ce semințe am mai mâncat. Cumva, o părere am:

1. Regula celor 65 de icoane

Fiecare român are obligația să pupe minim-minimorum 65 de icoane duminica asta, câte una pentru fiecare an de când Father Chicken este om pe pământ, antrenor, pedagog, general, atacant și selecționer al neamului român.

Dacă cumva vi se par multe și credeți că n-o să aveți timp să țuguiați buzele de 65 de ori, țineți-le țuguiate încontinuu în timp ce ni se cântă imnul. În acele 60-90 de secunde va fi atâta energie pozitivă în atmosferă încât Dumnezeu va simți buze românești peste tot și va deveni de-al nostru până la fluierul final.

     2. Block pe Facebook pentru Gabi Balint

Gavrilă Balint a fost ceva atacant român în anii 80, bun de-altfel, a câștigat UCL cu Steaua în 86. A dat gol în ziua când m-am născut eu și așa ne-am calificat la Mondialul din 90. Probabil așa i-a și venit lui taică-miu ideea să mă dea la fotbal, deci cumva mulțumesc și fuck you, Gabi Balint, că așa am ajuns să scriu asta.

Gavrilă Balint nu mai joacă fotbal acum, dar, de când cu Facebook-ul, o arde foarte finuț pe internet și zice subtil cine joacă bine și cine nu, care merită, care nu merită, care zice ceva ce lui nu-i convine și invers. Laudă, critică, mai pune un *wink* să ia like-uri de la fete care citesc Otravă etc. Practic, exact atitudinea românului random care știe fotbal (și orice în general) și nu face altceva decât să încurce și să pună o presiune inutilă pe niște tineri jucători care bat mingea din dragoste pentru fotbal și care au auzit și-l respectă pe Gabi Balint.

Fix ca oamenii care dau bani pe bilete ca să vină la stadion și să poată înjura în gura mare fără consecințe, preferabil pe unii de-ai lor, să crească un pic adrenalina și coițele în ei.

Așadar, în ziua meciului, dați cumva unlike/unfriend/block lui Gabi Balint și oricui se încadrează în descrierea de mai sus, că așa ajungeți să fiți influențați și să vă băgați pula în Vlad Chiricheș după ce băiatul greșește o pasă/intercepție și de supărare că nimeni nu înțelege că e și el om, dă un interviu și zice o gherlă pe care Gabi Balint-ul de rând ține neapărat să i-o întoarcă, ca și cum asta ar ajuta psihic pe cineva în afară de Gabi Balint și al lui orgoliu.

    3. Bateţi un ungur pe stradă

Ungaria e cu noi în grupă. Dintotdeauna a fost. Vor Ardealul, ne-au luat deja două județe fără să ne dăm seama, folosesc prea multe consoane în exprimare și mănâncă iute. Cumva e grav.

Dacă ei bat în ultimul meci și noi doamne-ferește nu ne dorim suficient victoria cu Insulele Feroe, Ungaria se califică înaintea noastră, deci se face de râs mai puțin ca noi. Asta nu e bine.

Cum vedeți un ungur pe stradă, recomand două cataroaie peste frunte și un bocanc în dinți. Toată lumea știe că un ungur cu leziuni nu-și poate susține corect propria națională, așa că, automat, mai multe șanse de câștig pentru noi.

Să vă explic și cum recunoașteți un ungur pe stradă: e un om normal care-și vede de treaba lui și care, din păcate (pentru el), dă bună ziua în altă limbă. Vă ajut și cu o fotografie în care puteți observa un exemplar, în speță frumosul și agilul lor portar al echipei naționale de fotbal.

   4. Încuiaţi-l în baie pe Adi Popa

Eu sunt convins că el este un coleg bun pentru colegii lui de la FCSB. Că are bun simț, că e un om bun și corect. Mi-ar plăcea să-l cunosc și să povestim despre fotbal cândva.

Acum, când îl văd purtând tricoul galben de la Joma, mă înțeapă în stânga. E ca un pechinez pe baterii.

Știți câinele ăla care îți aduce mingiuța ca să i-o arunci să fugă după ea s-o aducă înapoi? Tu i-o iei din gură, o arunci, el fuge după ea și fuge cu atâta entuziasm și atât de tare încât atunci când ajunge la ea frânează prea târziu, se împiedică, mingiuța îi întră printre picioare și rămâne în urmă, iar câinele dă cu gura de pământ?

Fix așa e Adi Popa când se pregătește să centreze. Până își amintește scopul întregului efort, se termină și terenul și meciul și campania de calificare.

Așa că, rugămintea mea către nea Vio și nea Daniel (secunzii) e să-l ia deoparte:

– Adi, vino puțin până în baie să vorbim ceva. E despre meci.

Și când Adi Popa vine, pac! Pompiliu Popescu iese de după ușă cu țigara în gură, o închide, o încuie, și o mai deschide abia după ce ne calificăm. E mai bine așa.

     5.  Nepăsarea e cheia

Nu știu de ce, dar luni, a 2-a zi după meci, ne vom întoarce cu toții la viețile noastre corporatriste.

Afară tot octombrie o să fie, Dragnea tot singur o să candideze la șefia PSD, toată lumea o să-și reamintească despre fotbal că e un sport tâmpit la care se uită numai băutorii de bere proastă și cocalarii, pe Facebook o vom arde nonșalant și vom face un pic mișto de Torje că are un metru și-un șnițel, deci nimic nu va fi diferit.

Încercați să nu vă pese foarte tare. Nu înjurați pe nimeni, nu rămâneți pe TVR dacă nu vă convine ceva (nici de Capatos de pe Antena 1 nu vă pasă așa tare), nu veniți cu idei cum că îl vreți înapoi pe Pițurcă, nu nimic. Stați liniștiți, buricii pământurilor care sunteți voi.

Sportul merge înainte, cel mai probabil c-o victorie pentru noi, una care aduce cu sine o grămadă de chestii (pe lângă calificare, prestigiu, onoare, stimă și bani), inclusiv mai mulți copii pe terenurile de sport, copii care o să-i vadă pe Tătărușanu, Maxim sau Sânmărtean și o să-și dorească să poată și ei dribla așa cândva.

N-avem nevoie de Grinch. Chiar deloc. Mergeți liniștiți la viețile și birourile voastre frustrante, nu e nevoie să vă descărcați pe nimeni pe stadioane, că băieții ăștia în galben nu vă datorează vouă nimic, iar mamele lor își cumpără singure carne de la aprozar dacă au nevoie.

Până n-o să schimbăm mentalitatea asta de oportuniști de moment care vâslesc doar până în secunda în care barca ia un pic de apă, vom naufragia numai la mama naibii, pe malurile Insulelor Feroe.

Hai, România!