Zece zile petrecute ca locatar/turist al Parisului, mai ales în timpul unui campionat european de fotbal, mi-au fost suficiente încât să-mi formez o părere românească extrem de avizată despre capitala Franței. Acum că sunt expert, să vă povestesc, cu nonșalanță, despre:

M-am tot gândit. Am întors-o pe toate părțile. Orașul nu mi-a căzut pe partea favorabilă. Este murdar, scump și aglomerat, iar zecile de mii de oameni care-l vizitează zilnic distrug tot ce mai rămâne din farmecul unei urbe care ar trebui să fie despre croissante, cultură, vinuri, eclere și femei elegante.

https://www.instagram.com/p/BGZDO5IlZBU

N-am putut trece peste mirosul de gunoi de pe stradă, nu m-am putut obișnui cu izul de urină din stațiile de metrou, iar puzderia de expați care ciugulesc de pe urma acestui oraș (așa cum și ea a ciugulit din multe colonii africane de-a lungul istoriei) mi-a lăsat impresia că nu are respect pentru nimic.

Prețurile sunt uriașe. Am găsit terase de cartier cu 8-10 euro per bere la 250ml, 12-14 euro pentru o clătită cu un pic de cașcaval în ea sau 19 euro pentru o porție amărâtă de paste. Am putea da vina pe Euro 2016 pentru aceste prețuri, dar să nu uităm că la Paris tocmai se terminase Roland Garros-ul și că urmează și Turul Franței, deci nu cred că situația este contextuală.

https://www.instagram.com/p/BGZTCpgFZFe

Cu toate acestea, n-aș vrea să continui într-o notă negativă, așa că vă las cu aspectele pozitive ale orașului:

Mâncarea: Cu accent pe dulciuri și brânzeturi. Nu există bulevard fără boulangerie plină cu tot felul de prăjituri, creme și bomboane, așa cum nici un vin bun nu merge fără o brânză sofisticată lângă. Intrați, e suficient s-aveți pofta la voi.

Arhitectura: Deschideți harta orașului, aruncați un nasture pe foaie, mergeți în locul indicat și scoateți telefonul din buzunar. Garantez că Instagramele sunt peste tot și că nu veți vedea monumente istorice mâzgâlite de graffiti cu ”privește cerul.” Obiectivele turistice n-ar trebui să fie greu de găsit: orientați-vă după turmele de oameni care-și fac selfie-uri.

https://www.instagram.com/p/BGeR4HLlZEB

Oamenii: Localnicii trăiesc ca și cum le-ar fi văzut pe toate. Se îmbracă bine, își petrec timpul cu cap, fac mult sport și niciun fel de compromis când vine vorba de mâncare și băutură. Nu-s mari vorbitori de engleză, dar se străduiesc să te facă să te simți cât mai bine primit și informat. Contextul a fost de așa natură încât străzile erau împânzite cu suporteri din toate țările, dar asta nu părea să-i deranjeze absolut deloc pe parizieni. Chiar din contră.

Infrastructura: Transportul în comun e foarte bine pus la punct. Orașul e plin de scutere, se găsesc biciclete comunale cu 1 euro/oră (pistele de bicicletă chiar arată ca niște piste de bicicletă, Oprescule), metroul e răspândit pe 12 magistrale cu 25-30 de stații fiecare, iar taxiurile, ce să vezi, sunt în mare parte mașini electrice.

Concluzionând, n-o să merg atât de departe zicând că titulatura de ”Micul Paris” primită de București nu este un compliment. Poate că întreaga agitație produsă de organizarea unui eveniment sportiv major alături de grevele locale la transport și salubritate au diluat orașul Senei, dar un lucru e cert: francezii au un stil de viață aparte și merită cunoscuți. Cum zice și bancul:

– Aș mai merge la Paris…
– Ai mai fost?
– Nu, dar am mai vrut.

https://www.instagram.com/p/BGrK8owlZEK