[D]acă n-ați auzit de Cupa 1, aflați că este o competiție sportivă interscoli ce are loc de 13 ediții încoace în Sectorul 1 din București. Anul trecut au participat 2000 de elevi din 48 de unități școlare care s-au întrecut la fotbal, handbal, baschet și atletism. O inițiativă excelentă organizată de autoritățile locale.

A început și ediția 2014 de curând, site-ul oficial este bine pus, vă invit să-l răsfoiți și să dați like paginii de Facebook a competiției, mai ales în cazul în care stați în Sectorul 1.

Discuția inițială a plecat de la o întrebare pe care organizatorii Cupei 1 mi-au pus zilele trecute într-un e-mail. Ce aș schimba la nivelul sportului în școli pentru a revigora fenomenul și pentru a aduce copiii înapoi la orele de sport?

Pentru mine răspunsul e simplu.

Eu am avut, începând cu gimnaziu, unitate de învățământ cu profil sportiv. Îmi amintesc multe dimineți care începeau cu ora de sport. Așa se nimerea în orar. Și pentru că nu ne ajungea o singură oră, stabileam împreună cu profesorul de sport și cu colegii de clasă să ne vedem cu o oră mai repede la școală. Ora de sport începea la 8, noi la 7 fără 5 eram pe teren și nu ne opream până la 9.

Îmi amintesc nenumărate negocieri cu profesorii materiilor teoretice din vecinătatea orei de sport, încât să avem mai mult timp pentru a ieși pe teren.

Îmi amintesc după-amiezi în care ne uita Dumnezeu bătând mingea în curtea școlii, chit că orele din zi erau terminate.

Pentru noi nu exista această lehamite legată de ora de sport de la care toată lumea acum se învoiește. Pentru noi profesorul de sport era cel puțin la fel de important ca fiecare altul. Pentru noi nu exista zi în care să avem oră de sport și să venim fără haine de schimb în ghiozdan.

Toate astea pentru că așa ne-au învățat, n-o să vă vină să credeți cine, dragii nostri părinți. Exact așa. Tata îmi spunea mereu că e bine să faci sport și mi-a creat context pentru asta de mic. Mama îmi punea sendvișuri extra și apă ca să am ce mânca după mișcare. Ora de sport era highlight-ul zilei.

Ce aș schimba pentru a aduce copiii înapoi la orele de sport? Părinții. Mentalitatea părinților care uită să-și ia copilul care abia a învățat să meargă și să-i arate o minge, o leapșă, un bazin de înot.

Așa ajungem să râdem în clipuri de Youtube de tot felul de bloopers cu oameni care aleargă de parcă n-ar avea balamale, care se împiedică de aer, care n-au coordonare între pași, n-au îndemânare sau mai știu eu ce alte amotricități.

Sportul e ok. Sportul o să fie mereu acolo așteptând să-l practice cineva, chit că mingea puțin uzată, poarta n-are plasă, primul culoar al pistei are o baltă sau soarele bate prea tare.