[P]entru că sunt de-a dreptul asaltat cu scrisori de la fani care mă roagă să le povestesc toma, cum a fost în Dubai, zi-ne și nouă, te rugăm noi, scriu aici despre asta. Din nou. Și din nou.

Dubai-ul face parte din Emiratele Arabe Unite. Sunt 7 la număr emiratele astea, cu capitala la Abu Dhabi. Un fel de Statele Unite ale Americii, număi că-n deșert și cu haine uni.

În Dubai, toți localnicii au bani suficienți să nu le fie o grijă. De ce?

Pentru că simplu: Dacă tu, ca om de pe planeta asta, vrei să te duci în Emirate să-ți faci un business, trebuie să te înțelegi cu un localnic de-al lor să-ți fie partener, moment în care automat el ia 51% din afacerea ta, fără să facă altceva nimic. Așa merg lucrurile.

Pentru că simplu, partea a 2-a: au foarte mult petrol. Au așa mult petrol că ar putea scoate toată apa din Golful Persic și ar putea înlocui-o cu petrol. După chestia asta, ar rămâne destul petrol să facă plinul la toate mașinile de pe planetă. Iar după asta, ar rămâne destul petrol să ne păteze nouă toate hainele și încă o cană de 250ml. De asta și merg americanii cu democrația des pe-acolo.

Pentru că simplu, partea a 3-a: nu există niciun fel de taxe. Nimic. Ponta s-ar sinucide în Dubai, din lipsă de ocupație.

Pentru că simplu, partea a 4-a: sunt așa de bogați, încât am găsit bancomate în care băgai cardul și scoteai aur, așa cum scoatem noi twix, bounty, apă plată și cărți la metrou, băgând 5 lei. Serios.

În Dubai, mall-ul cel mare are 12 milioane de metri pătrați. Mai este unul, în caz că vă îngrijorați, care e un pic mai mic. Suficient de mic încât să aibă înăuntru un complex schiabil, cu pârtii de 1,7 km și 10 telescaune.

https://instagram.com/p/zANNSGlZEe

În Dubai este hotelul Atlantis The Palm, gazda taberei noastre, care are 25 de restaurante, parc acvatic de distracții, cameriști filipinezi care te întreabă de 4 ori pe zi dacă îți lipsește ceva și un acvariu de 11.000 de tone plin cu rechini pașnici.

Printre altele, hotelul Atlantis The Palm are și un Dolphin Bay, adică o zonă unde te poți duce să înoți și să te joci cu delfinii. E închisă și retrasă, doar pentru clienții hotelului, iar la ieșire, imediat după lobby-ul de unde te ia mașinuța de golf să te întoarcă la recepție, este un Starbucks. Cu cafea. Plin cu cafea.

Am văzut pe stradă arabi îmbrăcați în straie albe, urmați de câte 4 femei în negru ce împingeau la cărucioarele cu bebeluși. Am văzut mașini scumpe ca la noi la Mamaia în parcare, numai că mult mai multe. De exemplu, zona Unirii – Victoriei din Dubai, dacă v-o imaginați un pic, are câte 7 benzi pe sens de mers.

Se găseau Lamborghini și Ferarri de închiriat cu 490 dirhami pentru 20 de minute (aprox. 500 lei), tot ce aveai nevoie era un permis de conducere.

Am dat o tură prin Gold Market, în zona veche a Dubai-ului, un fel de Obor în care nu se vinde pește, ci aur, cu tot cu certificat elvețian și prețuri foarte negociabile. Am urcat în apartamentul roial de la Burj Al-Arab, cel care costă 17.000 euro pe noapte. Am urcat în vârful Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume. Am fost și-n Abu Dhabi o zi, cât să prind un Red Bull Air Race și o tură la cel mai rapid carusel din lume, la Ferrari World.

Activități ar fi, vremea e bună ca vara, dar cred că cel mai mult m-a agățat mix-ul ăsta de orient și capitalism și sclavism toate la un loc. Este o experiență pe care o recomand cel puțin o dată-n viață, alături de cele cinci episoade ale serialului reality pe care l-am filmat acolo. Episodul 1. Episodul 2. Episodul 3. Episodul 4. Vine și 5.

Ce vă mai recomand: Să treceți pe la Calif Militari. Acolo, timp de o lună, puteți vedea pe pereți o selecție de fotografii făcute de noi în cele 7 zile de orient, într-o expoziție de mare excepție de la regulă.

Cam așa a fost în Dubai.

Semnat,
Alecu Salam.

TFB10 – – a fost un eveniment organizat de Foto Union, powered by Prestige Tours, cu sprijinul Canon și Calif.