[S]ă fii în traficul bucureştean la oră de vârf e testul suprem de stres. Îţi trebuie aptitudini serioase, îţi trebuie dibăcie, bun simţ şi nesimţire în acelaşi timp, nerv, răbdare, dar şi o maşină adaptată.

Ne-am pus pe treabă foarte simplu. Zece maşini, fiecare cu pilot şi copilot. Câte un GPS şi un smartphone c-o aplicaţie deşteaptă care să ne zică unde să ajungem.

[E]u n-am permis de conducere. Am fost copilotul Andressei, timp în care am făcut orice altceva decât să fiu util. M-am jucat cu trapa, cu aerul condiţionat, cu GPS-ul, cu oglinzile, cu scaunul, am căutat lada frigorifică.

Adversari în Skoda Citigo Urban Race, domni experimentaţi şi cu picior greu pe pedală, ‘al de Petreanu, Tudoran, Dorombach. Toţi au plecat cu scârţ, vezi Doamne, ca-ntr-o cursă adevărată. Alţi copiloţi de seamă şi ei implicaţi: Cristina Bazavan, Alexandru Keep Calm Negrea. N-a fost nimic de glumă, toată lumea voia să ajungă cât mai repede la finiş.

[C]ursa a pornit furibund. Miros de cauciuc peste tot.

Şi uite-aşa, în goană mare, cu pedala la fund şi cu turaţie maximă, ignorând orice regulă de circulaţie şi de bun şimt, fără consenţământ, cu nevoia de viteză în sânge şi-n priviri, am stat în trafic la semafoare roşii de ne-au ieşit ochii.

[H]ai că mai înaintăm două maşini. Hai că se face verde peste şapteşpatru de secunde. Hai că aici după colţ e destinaţia.

Dar şi când prindeam cale liberă, tătucă, duşi eram. Să ai şofer o tânără draguţă are avantaje. Toată lumea face loc, se dă la o parte, bagă flash-uri.

Toată distracţia a avut şi-o aplicaţie de Facebook alături, acolo s-a făcut totul pas cu pas, iar la final a apărut şi-un clasament.

[M]aşina a fost perfectă pentru un oraş mic şi aglomerat. Ar fi o alegere bună pentru un student sau pentru o mamă ocupată, de exemplu. Sunt variante în 3 şi 5 uşi, portbagajul este cel mai spaţios din seria lui. Mie unul nu mi-ar strica un Skoda Citigo ca o primă maşină, mai ales în condiţiile capitalei noastre haotice.

Specificaţii complete pe site-ul oficial.