ești fata pe care o vezi în metrou
și-ți rămâne în cap ziua întreagă
i-am zis c-o aroganță cretină
știind precis, exact și fix că e… posibil să meargă

așa să se întâmple, râzând cordial
cu școrțișoară în păr mi-a răspuns
ca și cum un tunel de tren în comun
și nimic mai mult, ar fi fost de ajuns

știi ce-i offside, poți să-l explici
te iau mintenaș de nevastă
băiete, încet, întăi mă curtezi
și-apoi îți fac o prăjitură de casă

eu dorm mai ușor pe burtă, dreapta
ție-ți place albul, orgoliul, și să te joci la mine prin păr
m-ai convins, o să-mi las să-mi crească barba
te iubesc, fă-mi plăcinta cea bună cu măr

noi doi ne-om face unul odată și-odată
la treișcinci tu, niciodată, acum, eu douășapte
că stai să vedem, ca da, că nu, că eu, că tu
ziua-mpreună nu-i suficientă noapte

am avut dreptate, mi-a rămas în minte
ce amețit m-a și ce nedespărțiți nebuni
nu o stație, două, nici ziua întreagă
ci chiar astăzi, de mână, exact cinci luni