Ce mi se pare fascinant la handbal
[M]ereu m-am uitat la handbal, dar pentru mulți ani nu l-am înțeles. Nu reușeam să găsesc acel ceva care face click-ul și transformă sportul ăsta într-unul atât de popular precum e. De ceva vreme încoace, mai ales când fetele noastre sunt printre cele mai bune, m-a prins. Singurul sport din lume cu mingea în care […]
De ceva vreme încoace, mai ales când fetele noastre sunt printre cele mai bune, m-a prins. Singurul sport din lume cu mingea în care Messi joacă pentru România. Cristina Neagu.
După mulți ani intenși de jucător de fotbal, am câteva întrebări pentru jucătorii de handbal:
1. Cum reușiți, în momentele alea în care aveți mingea în mână și mintea are 0,00001 secunde să ia o decizie, să vă mai gândiți și la pași și să vă puteți descurca cu doar trei?
2. Cum e să puteți avea controlul complet al rotației mingii? Să știți că încheietura voastră îi poate spune în ce direcție s-o ia după ce izbește podeaua?
3. Cum e să jucați într-un sport în care echipa voastră dă 25 de goluri într-o oră și absolut toate dintre ele contează și aduc bucurie? Cum vă ridicați de jos după ce primiți 25?
4. Cum e să scăpați singuri cu portarul la absolut fiecare fază, iar fiecare șut să fie ca un penalty în care fie șutezi imparabil, fie portarul îți ghicește colțul?
5. Domnu’ Tadici, cum motivezi 15 femei tinere, frumoase, cu personalitate, care sunt atât de iscusite la un sport, să te asculte? Ce le spui ca să le inspiri? Cum ajungi Mourinho în handbal?
Ce sport fascinant. Pasionații de fotbal, adică românii, ar trebui să încerce să-l privească și din altă perspectivă.
PS: în următoarea perioadă, România joacă la Campionatul European. Să le urmăriți pe TVR2 și pe pagina lor de Facebook.
foto: Shutterstock
Valentin Bosioc
Iti poate raspunde fratemiu’ la o mare parte din intrebari. E profesor de sport, pasionat de handbal, a venit la Bucuresti sa faca curs de antrenor handbal si de arbitru handbal, are echipa de fete la scoala, are camera plina ce trofee si imagini ale handbalistelor romane. Merita sa va intalniti candva :)
Toma
Neapărat. Cum îl găsesc pe Facebook?
Valentin Bosioc
Bosioc Bogdan Ionut – vine in 21 in Bucuresti si de revelion mergem impreuna la Piatra. Va fac lipeala :)
Bianca
Mi-a tresarit putin inima citind articolul asta. La cateva dintre intrebari iti pot raspunde si eu. Chiar sambata am avut meci (infrangere din pacate, 31-28).
1.Dupa un timp gestul de a face maxim 3 pasi iti intra in reflex. Stii ca atunci cand ai facut al treilea pas trebuie ori sa arunci la poarta ori sa dai pasa. In cazul in care esti dreptaci si ai plecat cu dreptul, ori sari de pe pasul 2 ori faci saritura pe dreptul.
2. La fel ca la 1: in timp. Exercitiu, antrenamente pana la epuizare si multe, multe aruncari la poarta de pe tot semicercul.
3.E mai dureros cand ai 5-6 goluri in fata, ai impresia ca e totul ok si in nici 3 minute realizezi ca esti tu cel condus.
4.Dupa 13 ani de handbal, inca am emotii cand sunt singura cu portarul. In atacul pozitional nu realizezi, nu ai timp. Pe contraatac, pana ajung la poarta ma gandesc unde sa arunc. Oricum mereu ma decid cand sunt deja in saritura. P.S.: am ratat intr-un meci 3 contraatacuri consecutive. Crunta senzatie. Am refuzat sa mai alerg pe contraatac in meciul ala.
5.Nu am idee :)
Una peste alta, weekendul asta (13-14) e turneu de handbal mixt in Bucuresti. Circa 10 echipe de prin toata tara, banii stransi se doneaza. Aducem si jucarii pentru copiii de la orfelinate. Daca te tenteaza sa vezi niste meciuri de handbal mixt, da-mi un semn.