Ce gândeşti tu

[A]sta e meciul în care îşi demostrează valoarea. Dacă nu se ridică la nivelul aşteptărilor mele, merită înjurat. Acum îmi arată dacă-şi merită banii, dacă merită să poarte tricoul ăla.

Acum îmi dovesteste dacă vede jocul la fel de bine ca mine, dacă face ce aş face eu dacă aș fi în locul lui, dacă poate duce totul până la capăt fără greşeală, aşa cum aş face eu.

Ce gândeşte el

Presiune. Emoţii. N-o să-i pot face faţă adversarului mai puternic şi rapid ca mine.

N-am încredere în omul din spatele meu, abia şi-a revenit din accidentare, nu dă 100%.

Trebuie să am grijă să nu iau galben că să nu stau în meciul următor.

Încă mă doare glezna, poate că nu trebuia să forţez.

Tata e bolnav de inimă şi se uită la meci.

Trebuie să dublez fundaşul la numărul 9, să stau la bară la cornere, în zid când ne apărăm, schimb locurile cu celălalt mijlocaş o data la 5 minute, plec pe bară scurtă când vine centrarea, să mă demarc lipit de tuşă, să nu pierd mingea, să atac decisiv doar când sunt sigur, să nu faultez, să mă apăr grupat, să îi iau locul fundaşului când se duce sus, să-i pasez ăluia doar la picior, ceiluilalt pe poziţie viitoare pentru că e mai rapid.

Care e piciorul de bază pentru fiecare dintre cei zece colegi din teren?

Dacă joc prost mă schimbă la pauză şi meciul viitor sunt rezervă.

Mi se termină contractul peste un an, ce fac dacă nu găsesc altă echipă?

Dacă mă accidentez adio salariul complet.

Sunt 25.000 de oameni în tribună.

Soţia mea naşte peste 3 săptămâni. O iubesc mult.

Nu m-am acomodat încă aici.

Antrenorul secund caută să mă sape.

Îmi sângerează unghia de la picior.

Sper să nu greşesc prima pasă.

Mă sufoc. Mi-e sete.

Mă înjură un grup de spectatori. Trebui să-i ignor.

Dacă pierdem meciul ăsta plecăm acasă.

Sunt obosit, e al treilea meci în opt zile.

Sper să nu dezamăgesc pe nimeni.

Oare ce gândesc oamenii care se uită la meci?