[S]criu rândurile acestea de pe un cerdac. Sunt la 1100m altitudine în munţii Apuseni, iar în faţa mea se vede asta.

[E] frig şi plouă. Mi-au îngheţat mâinile pe tastatură, dar trebuie să vă scriu. Trebuie să vă scriu acum, de aici, pentru că mai târziu n-o să mai pot, în câteva ore plecăm şi ne întoarcem în malaxor.

De patru zile sunt aici. Apa e puţină, mergem la toaletă în grădină, mâncăm merişoare culese de noi şi legume din grădina doamnei Emilia, gazda care ne-a gătit ca unei mari familii, încă de joi încoace.

Împărţim pâinea, ne spălăm farfuriile între felul unu şi doi, dormim în paturi suprapuse şi ascultăm Alexandru Andrieş Pink Floyd.

În aceste patru zile am urcat pe-un cal negru şi leneş, am tras cu-n arc învelit în piele cusută manual, am cules plante şi flori, am băut ceai lângă sobă, am cunoscut un dac liber, un om autentic, inteligent și fericit care a ales acest stil de viață deși a cunoscut toate alternativele.

Aveam impresia că-s un om liber. Liber să aleg ce doresc, să merg unde vreau, să spun da sau nu în funcţie de context. Asta credeam că înseamnă, în mare. A trebuit să vin aici ca să realizez că e mai mult de atât.

Sunt doar liber fizic. Libertatea absolută vine când te gândeşti doar la prezent. Nu atunci când regreţi ceva ce s-a întâmplat în trecutul tău sau atunci când plănuieşti anii ce urmează. Libertatea absolută e atunci când alegerea pe care o faci nu e influenţată de nimic altceva, ci doar de o emoţie sau pasiune.

Fac pauze între paragrafe, tot ridic capul din laptop şi mă uit spre orizont. N-am cum să vă descriu. Timpul stă în loc, se mişcă doar frunzele şi clopotul de la gâtul calului alb care paşte la câţiva metri distanţă. Miroase a lemn ud. Mă simt liber.

[F]ugiţi, oameni buni! Încă mai este timp. Fugiţi şi lăsaţi tot ce-i artificial în urmă. Veniţi înapoi în natură! Închideţi televizoarele, uitaţi toţi termenii englezeşti pe care-i folosiţi, lăsaţi maşinile şi bormasinile, creditele, traficul, politica. Fiţi liberi!

Poate că-s un pic emotiv acum, poate că exagerez, dar asta e efectul celor patru zile de purificare. Fug înapoi înăuntru, a început să plouă şi mai tare şi picăturile ajung pe taste.

Tabăra de fotografie pentru bloggeri din munţii Apuseni este un proiect Foto Union susţinut de Dacia Plant.

Fotografiile din primele două zile sunt aici.

Foto 1: Sony A99 (84mm – F/1.4)

Foto 2, 3: Dragoș Asaftei

Foto 4: Ariel Constatinof (Sony A57 – 18-55 – F/5.6)