[M]i-am dat seama abia după multă vreme cât folos au avut pentru mine zecile de călătorii stârnite de sport. Deplasările săptămânale, cantonamentele, turneele în afara țării, toate venite în perioade ale existenței mele când reușeam cu mare greutate să-mi port singur de grijă, darămite să lipsesc săptămâni întregi de acasă.

Obișnuiesc să mă revăd cu colegii mei în perioadele sărbătorilor. Și-acum discutăm despre călătoriile la Paris, la Roma, la Barcelona, despre nopțile dormite ad-hoc, pe pajiști pustii sau în parcările din Milano. Dacă am pune cap la cap ce-și amintește fiecare dintre noi, am avea de-o carte.

Acum 4 ani, când am început blogul, am fost invitat să am o rubrică săptămânală pe Liternet, acolo unde am încercat să povestesc din peripeții, să rămână scrise, măcar așa, prin penița unui fotbalist, câteva dintre episoadele un serial comic, serial care a contribuit decisiv la personalitatea fiecăruia dintre noi. (puteți vedea aici sau aici sau aici)

[D]e când s-a terminat acea perioadă, caut mereu să mă pun în contexte similare, să călătoresc alături de prieteni, să trec prin tot felul de experiențe care să mă trezească din letargie. Uneori iese, alteori nu reușesc decât să-mi intensific dorul de anii de fotbal.

M-am bucurat mult pentru Bogdan Dăscălescu, norocosul pe care Heineken l-a aruncat undeva în lume, oferindu-i șansa unei călătorii memorabile. Abia s-a întors, aștept să văd cu ce povești în tolbă.

Apoi am aflat că se caută un Călător Legendar din Social Media, un blogger care să treacă printr-o astfel de experiență, plus Un Space Training ca premiu (ce Doamne, iartă-mă, o mai fi și ăsta!) și m-am uitat repede pe regulamentul concursului. Se caută creativitate, există un juriu, s-au înscris mulți bloggeri. Bune ar fi fost niște povești ca cele de acum mulți ani…

Timp ar mai fi pentru înscrieri până luni, dacă sunt bloggeri care citesc asta: nu ezitați! Regulamentul este aici.