Marea concluzie a meciului Bayern-Real trebuie spusă încă de la început. Nemții au dat tot ce-au avut mai bun, madrilenii doar s-au prezentat.

Fie că ne place sau nu, finala va fi iberică. Cărțile sunt făcute. Nemții se consolează cu organizarea, ca de obicei, cu postura de finalistă, cu postura de echipă cu care dau mâna câștigătorii.

[N]emții sunt muncă, perseverență și rigurozitate, iar acestea te duc indubitabil până la un anumit punct. Ca să bați echipe mai bune ca a ta trebuie să riști, să mai încalci câte o regulă, îți trebuie mai mult decât muncă. În cazul lui Bayern îți trebuie un Ribery și-un Robben dornici să arate că echipa lor e la fel de bună că a adversarilor, nu că ar fi meritat și ei să poarte tricouri albe. Într-un sport în care un smoc de iarbă sau densitatea gazonului din locul unde stă piciorul de sprijin contează în desfășurarea unei faze, meritul n-are nimic de-a face.

Mi-e clar de ceva vreme că 4-2-3-1 este noul 4-4-2. Să joci 4-2-3-1 nu mai e un atu, ci o condiție necesară a echipei care vrea să fie up-to-date cu fotbalul.

Aștept ca pe Dumnezeu primul transfer de fundaș central al Realului. Sau poate revenirea lui Carvalho. Sergio Ramos este jenant ca fundaș central. Majoritatea fazelor îl prind plasat greșit, fiind nevoit să intervină în extremis, ori ratând intervenția, ori complicând faza și mai tare, fie cu fault, fie cu respingere greșită. Așa Arbeloa și-ar putea lua liniștit locul pe bancă sau la altă echipă, Ramos ar trece la locul lui ca fundaș dreapta, iar Real n-ar mai lua goluri din fazele la care Arbeloa este depășit de situație sau Ramos sare aiurea la cap.

Alaba, fundașul stânga al lui Bayern, iese în evidență pentru că joacă în pereche cu Ribery. Dacă ar face pereche cu un om ofensiv pe care adversarii nu l-ar respecta atât, cărora tehnicienii adverși nu i-ar aloca minute în discursurile preparatoare ale fazelor defensive, austriacul lui Bayern ar avea mai multe de rezolvat în apărare și mai puțină dispoziție pentru aport ofensiv. De aceea nu mă grăbesc să-l ridic în slăvi și aștept să-l văd jucând în pereche cu oricine altcineva, numai nu cu un superstar ca Ribery.

La golul de 1-0 consider că a fost offside. Jucătorul de la Bayern l-a incomodat pe Casillias și a fost și pe traiectoria mingii. Asta nu scuză, totuși, greșeala lui Sergio Ramos.

La golul de 1-1 Philip Lahm a greșit de două ori. O dată s-a lăsat păcălit de demarcarea lui Di Maria și i-a făcut loc lui Ronaldo spre șut, iar a doua oară a uitat că și-a părăsit poziția și a lăsat doi oameni pe bara a doua atunci când a venit centrarea lui Benzema.

La golul de 2-1 a greșit Coentrao. Nu te poți lăsa atât de ușor păcălit de un fundaș care atinge mingea cu piciorul stâng de maxim două ori pe meci. Nu-l judec pe Mourinho, însă. Oricare antrenor s-ar fi retras la fel ca el, mai ales în fața unei echipe care rar își depășește condiția. Întregul rezumat pe dolcesport.ro.

[I]n această seară pe Dolce Sport vedem și meciul tur al celeilalte finaliste din acest an împotriva celor de la Chelsea, chiar la Londra. Dacă aseară Emil Gradinescu și Ștefan Tudor ne-au încântat, acum e rândul lui Cosmin Băleanu și al lui Bogdan Cosmescu să comenteze Chelsea – Barcelona. Toate astea se vor întâmpla cel puțin încă 3 sezoane de UCL de-acum înainte pentru că Romtelecom a anunțat ieri că a achiziționat întregul pachet de drepturi UCL pentru perioada 2013-2015.

Lăsați o părere pertinentă și vă puteți alege cu-n give away din partea Dolce Sport.