Am fost pe stadion la Atletico – Real Madrid în locul vostru
Am petrecut două zile la Madrid cu ocazia derby-ului local din semifinalele Uefa Champions League. Întreaga experiență (pe care n-o s-o uit niciodată) detaliată punct cu punct mai jos, cât să vă faceți și voi o idee despre cum să #ChampionTheMatch.
Scuzați-mi aroganța din titlu. Nu mi se întâmplă în fiecare zi să am ocazia să văd o semifinală de Uefa Champions League pe viu.
Dar, așa cum v-am obișnuit, vă povestesc în detaliu cum a fost ca să vă demonstrez că experiențele mele sunt ca și ale voastre.
Marți, 9 mai
- M-am trezit la ora 5 dimineață ca să ajung la aeroport la ora 6 ca să mă urc în avion cel târziu la 7:30 și să decolez la 8:10, așa cum era trecut pe bilet. Evident că Tarom a întârziat plecarea cu vreo 30 de minute. Am adormit pe scaun înainte de decolare.
- În Madrid erau 29 de grade aride, iar cât autocarul a oprit în fața hotelului din centru ca să decartăm bagaje, nicio mașină care a trebuit să treacă pe îngusta străduță pe care parcasem NU a claxonat.
- Ce bine am dormit la prânz. #băluțe
- La ora locală 18:30 am plecat spre Santiago Bernabeu, stadionul micuței echipe la fel de locale numită Real Madrid. 85000 de scaune în tribune, 11 trofee UCL, zeci de legende.
- Au urmat 2 ore cu piele permanentă de găină. Turul a înclus câteva minute în vestiar, câteva pe banca de rezerve, câteva la loja unde stă regele Spaniei. Copilul Toma care creștea cu ochii în televizor să vadă galacticii dădea o petrecere la mine în creier.
- Ce altceva puteam să-mi cumpăr de la magazinul oficial al clubului decât o pereche de ghete de fotbal? Copa Mondial, model clasic din 1970.
- Seara s-a terminat cu o cină delicioasă la un restaurant la care, ce să vezi, unul dintre ospătari era Daniela, din Suceava, o româncă stabilită de 10 ani la Madrid. Din vorbă în vorbă am aflat că n-a mai fost la vot de ceva vreme, dar am avut grijă s-o informez că PSD-ul face prăpăd printre noi.
Miercuri, 10 mai
- După mic-dejun am luat centrul Madridului la pas. La ora 10:30, chiar când eu treceam prin mijlocul parcului El Retiro, am găsit acolo un grup de vreo 200 de pensionari care făceau gimnastică în cadru organizat. Adăugam asta la informația de mai devreme legată de claxonatul în trafic și deja avem vreo sută de ani de civilizație în urmă. Pentru că vest și pentru că pe vremea când ei deja aveau academii, noi încă ne băteam cu turcii.
- Prânzul a avut loc în formație completă și a dat startul atmosferei de meci ce urma să vină
- Ora 17:00 ne-a găsit pe un rooftop al capitalei Spaniei, împărțind beri și amabilități cu grupuri din Malaezia și Jamaica, la fel de venite pentru meci ca și noi
- Am intrat pe stadion în timpul imnului UCL. Ce atmosferă fac atleticii! Vicente Calderon, arena lor, a găzduit ultimul meci european din istorie. Urmează să fie demolată pentru a face loc unui mall. Glumeeesc, va face loc unei arene mult mai mare.
- Meciul mi-a lăsat o singură impresie generală: ”Dacă ăsta e fotbal, eu ce-am văzut până acum?”
- Modric aleargă încontinuu, Isco este tehnic și crăcănat ca Vlădoiu. Pe Ronaldo îl urăște toată lumea. Griezmann este cu două clase peste orice alt coleg de echipă. Simeone e nebun. Fotbalul e frumos când nu vorbește un comentator peste el.
A fost o experiență pe care n-o s-o uit niciodată (mai ales secundele în care Benzema a inventat o mantă la 20m de mine) și despre care o să povestesc cu plăcere la un Heineken tuturor celor ce-și vor dori să afle cum faci să #ChampionTheMatch.
1 Comments for "Am fost pe stadion la Atletico – Real Madrid în locul vostru"