Am făcut pe mine în timpul unui antrenament
Am fost ruşinos încă de mic. Îmi trebuiau 10 minute să-mi fac curaj pentru a suna un profesor sau o rudă îndepărtată. Preferam să stau câte 20 de minute în faţa unei uşi, aşteptând să iasă cineva de acolo, în loc să bat să-mi rezolv problema. Evitam discuţii ca să evit situaţii jenante, stări ce-mi […]
Am fost ruşinos încă de mic. Îmi trebuiau 10 minute să-mi fac curaj pentru a suna un profesor sau o rudă îndepărtată. Preferam să stau câte 20 de minute în faţa unei uşi, aşteptând să iasă cineva de acolo, în loc să bat să-mi rezolv problema. Evitam discuţii ca să evit situaţii jenante, stări ce-mi creau discomfort emoţional.
La 8 ani am făcut pe mine, chiar la începerea antrenamentului, pentru că mi-a fost ruşine să cer permisiunea de a merge la toaletă. Am dus cele două ore la sfârşit fără să spun nimic, iar în vestiar când mirositorul adevăr a ieşit la iveală, eram la fel de emoționat ca domnul Crivăţ atunci când vorbeşte în public.
Cred că undeva aceste lucruri sunt valabile şi atunci când începi un blog. Multe necunoscute, multe întrebări pe care evităm să le punem pentru a nu pica în penibil. Dacă ar fi să iau blogul de la capăt aş face multe lucruri diferit. Ca să nu devină şi regretele tale, fă-ţi un minut şi citeşte mai jos.
Mi-aş fi luat domeniu mai repede – Am făcut-o abia după un an şi dacă ar fi să o iau după cifre, primul an a fost pierdut.
Aş fi pus întrebări – N-a mers atitudinea ştiu eu mai bine. Mi-a fost jenă, cei mari păreau inaccesibili şi a trebuit să învăţ the hard way după ce a trebuit să mă dezobișnuiesc de niște obiceiuri greșite.
Aş fi folosit Facebook mai mult şi Twitter mai puţin – Pe termen scurt Twitter e foarte atractiv, te ţine lipit de laptop ore întregi, ore pe care nu faci altceva decât să le iroseşti cu small talk. Pentru un blogger mic, Facebook este principala sursă de expunere şi trafic. În primul an foloseam Facebook doar ca să dau replici inteligente la profilurile prietenilor şi like-uri la fete.
Aş fi participat la mai multe întâlniri şi workshop-uri – Să cunosc oameni, să îmi fac amici, să fiu văzut. Ca o investiție. Speakerii nu vorbesc pentru ei, ci pentru cei care-s la început, ca noi. Poate că tot din ruşine am ieşit mai rar decât ar fi trebuit. Cel mai bun exemplu de boom este Chinezu, care într-un an a fost peste tot pe unde a putut, uneori a fost chiar şi pe unde n-a putut, iar rezultatele se văd. Când am început eu să-l urmăresc pe Cristi, avea sub o mie de followeri și cinci sute de friends la fel ca şi mine. Acum sare de șase mii pe Twitter, de limita maximă pe Facebook, iar eu am câte o mie șase sute pe fiecare.
Cred că ar ajuta foarte mult blogosfera dacă s-ar crea o comunitate unde toate tutorialele să fie pe masă. S-ar evita multe greșeli. Este?
Simona
Dacă ai fost aşa la început de blogging acum eşti mult mai bun si mai indrazneţ. Greşeli ca ale tale cred ca fac mulţi, inclusiv eu.Teoretic am domeniu, mi-am facut şi blog doar ca nu l-am inaugurat încă pentru că nu mă simt destul de pregătită. Mi-e teama sa nu vorbesc cam singura pe acolo, e destul de complicat sa ajungi sa fii citit si mai ales apreciat in sfera blogului si pentru ca sunt nenumarate bloguri. In viziunea unora a avea blog e esenţial. In a mea e un lucru care mi-ar place sa il practic pentru ca imi place sa scriu si să îmi împărtăşesc ideile. Nu ştiu însă dacă aş fi si bună la asta.Mi se pare destul de greu sa îţi formezi o identitate solida.
Pe tine te felicit, ai un blog care mie una imi face plăcere sa îl citesc si intră în cele pe care le apreciez. Titlul de azi e foarte inspirat, te impinge să citeşi intreg postul.
Numai bine!
Toma
Fiecare zi pe care o lasi sa treaca fara sa-l faci public va fi regretata mai tarziu cand iti vei da seama ca e o temere nefondata.
N-o sa fie roz de la inceput, sa ai rabdare, iar in timp o sa apara si satisfactii.
Te ajut cu orice pot! Spor!
Oana
Cred ca stiu cine ti-a fost muza pt acest articol. :)))
P.S.: S-a inteles gresit acel „stiu eu mai bine”. :P
Roxandrei
Eu am avut pana acum 2 bloguri pe care le-am sters pentru ca am crescut si nu m-am mai putut identifica cu ele. Acesta s-ar putea sa fie ultimul…Daca l-as fi putut face acum 3 ani probabil ca acum noi 2 ne-am fi cunoscut intr-o adunare de blogari.