Acum înţeleg
[I]n prima ieșire din țară cu echipa (2003 cred) am împărțit autocarul cu o altă grupă de copii a clubului pentru a micșora cheltuielile. Am văzut Europa că niște nomazi, dormind cu sacul sub cerul liber de vară tânără, pentru paisprezece nopți ce au contat mai mult pentru noi decât ne-am dat seama la momentul […]
[I]n prima ieșire din țară cu echipa (2003 cred) am împărțit autocarul cu o altă grupă de copii a clubului pentru a micșora cheltuielile. Am văzut Europa că niște nomazi, dormind cu sacul sub cerul liber de vară tânără, pentru paisprezece nopți ce au contat mai mult pentru noi decât ne-am dat seama la momentul respectiv.
M-am împrietenit cu fiul antrenorului celeilalte echipe care mergea cu noi. Îl chema Andrei și avea undeva la 18 ani. Îl vedeam de multe ori cum stă singur cu capul lipit de geamul autocarului și nu prea înțelegeam care-i problema. Urma să aflu că era îndrăgostit.
Îmi vorbea despre iubita lui ca un savant nebun care credea că are soluția ecuației călătoriilor în timp. Chiar și când nu-și găsea cuvintele, momentele în care se bloca mă făceau să-mi dau seama că e vorba de cineva special.
Mi-am dat seama după ani că oricine ar fi avut atunci răbdarea și curiozitatea să-l asculte s-ar fi ales cu aceeași poveste. Ce simțea el era mult prea mult pentru a rămâne o povară, un secret nedestăinuit nimănui.
[E]ram mic, hormonii umblau aiurea, multe lucruri erau mistere pentru mine. Aveam curiozități, aveam nelămuriri. Mi-am făcut curaj și l-am întrebat ceva ce nu-mi dădea pace. Răspunsul lui m-a sâcâit mult timp după aceea, dar câtă dreptate avea! N-a făcut altceva decât să mă bage în ceață și mai mult, dar câtă dreptate avea!
– Ați făcut sex? l-am întrebat.
– Nu, o iubesc prea mult pentru asta.
Ah, Andrei, la dracu’, câtă dreptate aveai.
Mateias_
Am crezut ca e ceva cu intriga, suspans, drama, actiune. Fas!
Toma
Unde te crezi aici? La Tradati in dragoste? :)
Liviu as himself
eu inteleg perfect ce scrii tu aici si de asta imi permit sa-ti spun urmatoarele 2 lucruri:
1. te inseli, nu barbatii trebuie sa citeasca ce ai scris, ci femeile, ca sa inteleaga ca uneori un barbat poate simti si asa cum ai (de)scris tu; ele trebuie sa inteleaga asta ca sa nu creada alte lucruri.
si
2. ceea ce ai scris tu aici, desi adevarat, este o etapa care trebuie depasita, pentru ca este gresit – o femeie (Femeia, daca vrei), trebuie iubita in toate felurile posibile.
un barbat (tanar) nu trebuie sa faca greseala de a idealiza iubirea, de a considera ca iubirea platonica este cumva mai pura si deci superioara iubirii asa zis obisnuite.
trebuie mers pe reteta clasica, cum ar veni. iubiti barbateste, barbatilor. o sa le placa si fetelor, mai mult.
(de la unu un pic mai batran :) )
Toma
La punctul 1: cred ca femeile alea despre care vorbim au inteles deja, am eu asa o presimtire.
La punctul 2: Bineinteles ca e o etapa care trebuie depasita, been there, done that. Cum zicea un comentator pe Facebook: daca nu, o sa se gaseasca cineva s-o iubeasca mai putin :)
Primul tau comentariu pe acest umil blog este unul reusit, Liviu :)
ioana
sensibil si matur. sa nu iti pierzi niciodata inspiratia si motivatia de scrie.
DNG
Foarte frumos. Sincer, aproape la fel, am trait si eu o experienta din asta. Si stii ce? Nu-mi pare rau deloc, chiar daca acum nu mai suntem impreuna iar unii prieteni ma tot „inteapa” uneori. Am iubit si am facut cum am simtit.