Iuliana şi Cristian – Visătorii talentaţi care izbesc orice obstacol fără protecţie, fără teamă, fără răni care să-i încetinească, cum numai încăpăţânarea unor novici îi poate îndemna. Viitorul. Speranţa. Copiii noştri, generaţia care vine şi care o să aibă succesul pe care noi l-am ratat. Naivi, puri, inocenţi, sinceri, frumoşi, puternici. Iuliana şi Cristian, diamantele, tinereţea noastră care s-a dus. Au căzut acum, dar or să se ridice. Or să mai cadă. Or să se ridice iar.

Dragoş – Bărbatul pe care l-aţi vrea alături, fetelor. Bărbatul care ar trebui să fim noi, băieţii. Protecţie, voce caldă, bunătate, blândeţe. Luptătorul c-o poveste resursă de experienţă de viaţă. Profesionalism. Frac. Zâmbet de scenă. Prietenul de nădejde. Vecinul oricui. Tipui care cară sacoşele şi stă în genunchi ca să se joace cu copii. Neobositul. Nu înger, ci arhanghel. Exemplul pe care toate femeile care l-au votat au vrut să-l dea fiilor, taţilor, soţilor lor.

Ştefan – Cel care a făcut-o his way. Neconvenţional, neortodox. Cel care taie coada pe linia de tramvai. Scopul scuză mijloacele, cine mai are timp de bun simţ? Băiatul rău, cel care caută alternative la urcuşul în lanţul trofic social. Pleacă cu fata acasă la finalul filmului, dar îl joacă şi pe villain cu-n zâmbet şmecheresc, cu-n piept gol şi cu sprâncene ridicare a jemanfişism. Voi stârniţi suspin, eu strâng voturi. Puştoaicelor, căutaţi sponsori, realizare? Am un loc în dreapta maşinii ultimul răcnet pentru voi. Visaţi-mă! Votaţi-mă! E greu în ţara asta, tre’ să fii şmecher să te descurci. Visaţi! Votaţi!

Concluzia

Omul de rând îşi compensează eşecurile prin succesele vedetelor pe care le admiră, iubește, venerează. Omul de rând îşi găseşte suficienţa atunci când idealurile lui sociale sunt validate de mase. Recunoaşterea valorii idolului este echivalentă cu propria recunoaştere.

De asta ne doare sufletul când pierde naţionala, când nu ne votează nici dracu’ la Eurovision sau când Steaua ia bătaie prin Europa. Pentru că ne măsurăm satisfacţia sufletească în numărul de realizări pe care le au cei pe care-i susţinem. Fie c-o piele de găină, fie c-o scandare din galerie, fie cu-n vot la un număr din patru cifre.

Vocea României a fost câştigată de personalitatea care se găseşte cel mai des în rândurile românilor. Vocea Ro-mâ-ni-ei! Asta e România acum. Ăsta e capitalismul.

E normal să ne pese, dar hai să nu mai facem un caz dintr-asta. N-o să ajungem la un consens, iar câştigătorul moral se va spânzura până reuşim noi să-i dăm credit la unison. A fost doar un joc.

Din aceeaşi categorie: