În metrou, în drum spre casă, am asistat la o scenă ce-o să mă ţină optimist o perioadă.
Un cuplu de liceeni aştepta trenul pe peron la Metrou Unirii. Ea mergea spre Berceni, el spre Pipera. Metroul ei a venit primul, aşa că el a condus-o până ce fata s-a urcat în tren. Ea s-a întors cu faţă spre el, în timp ce el o privea de la câţiva metri distanţă.
Becul roşu a început să clipească în timp ce el se uita la ea ca şi cum urma să n-o mai vadă niciodată.
În timp ce în difuzoare se auzea avertismentul de închidere, el i-a spus “te iubesc.” Ea a ţâşnit printre uşile ce se glisau şi i-a sărit în braţe, lăsând trenul să plece.
M-a ţinut zâmbetul până la Tineretului.
De catre scama din buric, in data de: 15 Feb 2011 la 19:22
Foarte frumos. Am fost doar de câteva ori în București, iar printre primele dăți țin minte un tip care își lovea prietena în metrou la gara de nord. I-a dat și un picior de i-a căzut șaorma din mână. M-am speriat și m-a ținut frica până în eroii revoluției.
Povestea ta îmi place mai mult.
De catre Jovi, in data de: 19 Feb 2011 la 21:18
Superb…acelasi sentiment de optimism il am si eu dupa ce am citit descrierea ta.
De catre Adela, in data de: 21 Feb 2011 la 04:51
Imaginea asta e cea mai reprezentativa pentru ceea ce simt cand citesc ce spui aici http://shoppers.ro/i_feel_like.jpg
De catre Mihai Voiculescu, in data de: 23 Feb 2011 la 11:40
Postul asta imi aminteste de liceu
si ma regasesc si eu in aceasta povestioara.
De catre ikinga, in data de: 06 Oct 2011 la 12:30
Parca mi se face dor sa ma mai simt si eu asa… cand nimic din jurul tau nu mai conteaza si te simti inudat de acest minunat sentiment.