Fraților, uitați care-i treaba:

Noi, românii, facem mult mișto unii de alții. Mult. Tesle-n coaie.

Așa am fost clădiți când altceva nu mai rămăsese. Ne supărăm, înjurăm în trafic, dăm carne-n toate direcțiile și cum ne-o dovedește fotbalul de ceva vreme-ncoace, ne dăm mai tehnici decât suntem cu adevărat și ieșim din casă mai mult pentru scandal și-o muie, fie ea și scrisă cu p majusculă.

Mă tot uit în jur de la o vreme și văd scântei în ochi când vine vorba de rugby, un joc unde ies în față niște principii mult mai simple și drepte, unde deciziile arbitrului nu se contestă și jucătorii nu ies în față decât prin sângele vărsat pe teren, până la final, indiferent de scor.

Poate nu sunteți toți familiarizați, dar vă dau niște perspective:

• la rugby pasa în față nu este permisă, ar fi prea simplu (you win some, you lose some)
• orice cuvânt necontrolat la adresa arbitrului aduce 5 metri în spate pentru toată echipa, așa că toată lumea se abține
• medicul intră pe teren fără oprirea jocului, sunt lucruri mai bune de făcut ca văicăreala
• coechipierii se susțin între ei fizic direct, prin efort colectiv, iar întotdeauna trei înaintează mai bine ca unul singur
• la cartonaș galben ieși să te răcorești 10 minute, nu-ți bagi morții în arbitru
• un gol se pune între 5 și 7 puncte, în funcție de cât de limpede e singurul băiat care tre’ să știe, cu adevărat, cu piciorul

Vă mai spun c-ar merita să urmăriți ce face România acum la Campionatul Mondial de Rugby, mai avem de jucat cu Irlanda (duminică de la 18:45), Italia și Canada și eu nu cred c-o să plecăm pe scut de acolo.

E mișto fotbalul și-o să-l joc cu plăcere toată viața, chiar sâmbătă la 12 am meci. Ne-au bătut unii etapa trecută de ne-am certat între noi vreo două ore. Dați-le o șansă și stejarilor noștri, eu cred că ne reprezintă. Sunt rapizi și puternici, nu simulează niciodată, joacă inteligent și au fair-play-ul în genă, ca românii care ar trebui să fim cu toții.

În plus, mai dă-l în mă-sa pe Pițurcă, no?