Uitați care-i treaba.

Eu nu prea vă rog chestii, dar de data asta am nevoie de voi.

Poate intrați aici pentru prima și ultima dată, poate mai citiți din când în când ce scriu eu despre cum mi se întâmplă viața. Nu contează.

E o scrisoare deschisă către toată lumea, dar mai ales pentru oamenii care au bani mai mulți decât să treacă de la lună la lună, care merg la Starbucks și dau 15 lei pe o cafea (total firesc), care sparg milioane ca să se distreze sau care au Maybach și conduc prost cluburi de fotbal, de exemplu. Toată lumea, ascultați un pic.

Eram copil și iubeam fotbalul. Jucam non-stop și visam să ajung cel mai mare din lume. Ca Hagi sau ca Messi sau ca cine vreți voi. Mă antrenam zilnic și făceam parte din clubul Ceahlăul Piatra Neamț. La 15 ani am debutat în Liga a 3-a pentru echipa a II-a a clubului, iar patru mai târziu am și purtat banderola în câteva rânduri.

Printre antrenorii și pedagogii de acolo am avut oameni tare buni. M-au format cum au știut ei mai bine și sper că-s mândri de mine, eu unul o să le mulțumesc toată viața.

Printre ei, a fost și Costel Enache. Pentru mine era ‘nea Costel, inițial atacantul generației de aur a Ceahlăului, generație care a adus Juventus la Piatra Neamț (abia i-ați văzut la TV, ăia de au câștigat 2-1 cu Real Madrid acum două zile), a terminat pe locul 3 la finalul sezonului 1999 și a căreia n-am ratat niciun meci ani la rândul.

M-a învățat multe chestii despre fotbal și viață, în general.

A crezut atât de mult în mine încât, la 16 ani, și-a sunat un prieten și l-a rugat să se uite la mine jucând fotbal. Două săptămâni mai târziu îmi făceam bagajele și mă mutam la Pitești pentru un contract pe un an cu Internațional Curtea de Argeș, echipă la care am fost coleg cu Dan Nistor, Armel Disney sau Gabi Matei, băieți despre care se mai citește prin gazete și acum.

Când am dat primul gol la Inter, chiar la debut, ‘nea Costel a fost printre primii oameni care m-au sunat. Înțelegeți, per-total, de ce mi-a rămas în suflet?

Tata n-avea suficienți bani să mă împingă în fața antrenorilor, iar omul ăsta m-a ajutat cu ceva mult mai util decât banii. Bunătate. Iar asta n-are preț.

Aflați, vă rog, că Denis Enache, fiul lui ‘nea Costel, micul lui omuleț care visează să ajungă fotbalist, nu e așa norocos ca noi și are o tumoare cerebrală descoperită acum 3 ani. Operația costă mult și nu se poate face decât afară, pe mine mă strânge stomacul numai când scriu cuvintele astea.

Poate vă descurcați voi fără un pic. Poate aveți cui să dați să citească articolul ăsta în middle-top management prin corporație, poate patronilor cu Maybach din fotbal, habar n-am. Faceți cumva să poată dormi și omul ăsta cu capul pe pernă fără să se simtă neputincios că are un copil care nu e bine și el nu poate face nimic.

Vă rog. Fiți oameni.

Durează 2 minute, aveți smartphone cu aplicații gratuite de internet banking.

Nume: Denis Constantin Enache – BCR:
Cont LEI : RO79RNCB0679144622770001
Cont EUR: RO52RNCB0679144622770002